Cultura
1. Definirea și componentele culturii
2. Cultură dominantă, subcultură, contracultură
3. Aculturația și asimilația culturală
Viața socială are la bază anumiți factori, și anume:
• factorii naturali
• factorii demografici
• factorii culturali
Din punct de vedere sociologic termenul de cultură desemnează ansamblul structurat ce include idei, valori, credințe, obiceiuri și tradiții, arte, reguli morale, obiecte materiale, norme sociale etc.
Cultura include astfel un mod de viață, de gândire și de producție relav stabil care se transmite de la o generație la alta prin mijloace conștinte, ce au la bază procesul de învățare.
Termenul de cultură are trei componente:
1. o componentă ideatică
2. o componentă obiectuală
3. o componentă normativă
Componenta ideatică curpinde idei, valori, credințe specifice unei comunități.
Componenta obiectuală curprinde toate produsele materiale, ce sunt utilizate de către oameni într-o anumită perioadă de timp.
Componenta normativă cuprinde principii, reguli ce stau la baza funcționării unei comunități și permit evaluarea comportamentelor.
Normele dintr-o societate pot fi de două tipuri:
• norme formale
• norme informale
Normele formale sunt norme scrise, curpinse în regulamente sau proceduri.
Normele informale sunt cele nescrise, ce izvorăsc din experiența de viață a oamenilo dintr-un grup.
Evaluarea normelor într-o comunitate se realizează prin sancțiuni. Din punct de vedere sociologic, sancțiunea reprezintă o apreciere a unui comportament în funcție de o normă existentă.
Sancțiunile pot fi:
• sancțiuni formale pozitive: premii, diplome etc.
• sancțiuni formale negative: amenzi, avertismente, scăderea notei la purtare, exmatricularea etc.
• sancțiuni informale pozitive: felicitări, laude, aplauze etc.
• sancțiuni informale negative: ceartă, dojană, huiduieli etc.
Cele mai simple componente ale culturii poartă numele de elemente culturale. Mai multe elemente culturale integrate într-un ansamblu unitar poartă numele de complexe culturale.
Cultura dominantă este care care cuprinde complexe culturale specifice majorității populației dintr-o societate.
În raport cu cultura dominantă apar diferite subculturi. Prin subcultură se înțelege o cultură ce cuprinde complexe culturale specifice doar unor comunități restrânse, astfel subcultura este răspândită doar în interiorul unor grupuri restrânse ca dimensiune.
Termenul de subcultură nu are sens negativ, nu pune în evidență o lipsă de valoare față de cultura dominantă.
Contracultura este un tip de cultură care se formează prin opoziție față de cultura dominantă. Complexele culturale ale unei subculturi au la bază norme, principii, valori opuse culturii domninante.
Aculturația este un termen care evidențiază formarea unor complexe culturale având la bază elemente culturale ce aparțin mai multor culturi.
Asimilația pune în evidență pierderea identității unei culturi ca urmare a prelucrării ei de către o cultură dominantă. În acest fel, complexele culturale dominante devin răspândite la toți cetățenii.
1. Definirea și componentele culturii
2. Cultură dominantă, subcultură, contracultură
3. Aculturația și asimilația culturală
Viața socială are la bază anumiți factori, și anume:
• factorii naturali
• factorii demografici
• factorii culturali
Din punct de vedere sociologic termenul de cultură desemnează ansamblul structurat ce include idei, valori, credințe, obiceiuri și tradiții, arte, reguli morale, obiecte materiale, norme sociale etc.
Cultura include astfel un mod de viață, de gândire și de producție relav stabil care se transmite de la o generație la alta prin mijloace conștinte, ce au la bază procesul de învățare.
Termenul de cultură are trei componente:
1. o componentă ideatică
2. o componentă obiectuală
3. o componentă normativă
Componenta ideatică curpinde idei, valori, credințe specifice unei comunități.
Componenta obiectuală curprinde toate produsele materiale, ce sunt utilizate de către oameni într-o anumită perioadă de timp.
Componenta normativă cuprinde principii, reguli ce stau la baza funcționării unei comunități și permit evaluarea comportamentelor.
Normele dintr-o societate pot fi de două tipuri:
• norme formale
• norme informale
Normele formale sunt norme scrise, curpinse în regulamente sau proceduri.
Normele informale sunt cele nescrise, ce izvorăsc din experiența de viață a oamenilo dintr-un grup.
Evaluarea normelor într-o comunitate se realizează prin sancțiuni. Din punct de vedere sociologic, sancțiunea reprezintă o apreciere a unui comportament în funcție de o normă existentă.
Sancțiunile pot fi:
• sancțiuni formale pozitive: premii, diplome etc.
• sancțiuni formale negative: amenzi, avertismente, scăderea notei la purtare, exmatricularea etc.
• sancțiuni informale pozitive: felicitări, laude, aplauze etc.
• sancțiuni informale negative: ceartă, dojană, huiduieli etc.
Cele mai simple componente ale culturii poartă numele de elemente culturale. Mai multe elemente culturale integrate într-un ansamblu unitar poartă numele de complexe culturale.
Cultura dominantă este care care cuprinde complexe culturale specifice majorității populației dintr-o societate.
În raport cu cultura dominantă apar diferite subculturi. Prin subcultură se înțelege o cultură ce cuprinde complexe culturale specifice doar unor comunități restrânse, astfel subcultura este răspândită doar în interiorul unor grupuri restrânse ca dimensiune.
Termenul de subcultură nu are sens negativ, nu pune în evidență o lipsă de valoare față de cultura dominantă.
Contracultura este un tip de cultură care se formează prin opoziție față de cultura dominantă. Complexele culturale ale unei subculturi au la bază norme, principii, valori opuse culturii domninante.
Aculturația este un termen care evidențiază formarea unor complexe culturale având la bază elemente culturale ce aparțin mai multor culturi.
Asimilația pune în evidență pierderea identității unei culturi ca urmare a prelucrării ei de către o cultură dominantă. În acest fel, complexele culturale dominante devin răspândite la toți cetățenii.
